- a culca la pământ
- 1. ( pe cineva ) to strike / to stretch / to fell smb. to the groundto knock smb. downto floor smb.( a ucide ) to kill smb.to do smb. for / in.2. ( arbori ) to fellto hew down.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a culca la pământ
Look at other dictionaries:
culca — CULCÁ, culc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) întinde, a (se) aşeza în poziţie orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ♢ expr. (refl.) A se culca pe o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de… … Dicționar Român
pământ — PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s.n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ♢ expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea şi) pământul sau cât e lumea şi … Dicționar Român
aşterne — AŞTÉRNE, aştérn, vb. III. 1. tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafaţă. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăştia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. tranz. A pregăti (şi a întinde) aşternutul sau, p.… … Dicționar Român
doborî — DOBORÎ, dobór, vb. IV. tranz. 1. A da jos, a culca, a răsturna, a dărâma (la pământ). 2. A face să se desprindă şi să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agăţat. ♦ A face să cadă o fiinţă sau un obiect care zboară sau pluteşte în aer. 3. A… … Dicționar Român
tăvăli — TĂVĂLÍ, tăvălesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte şi pe alta pe pământ, în iarbă etc. ♢ expr. (refl.) A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs. 2. tranz. A bate pe cineva trântindu l şi… … Dicționar Român
pătuli — PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV. tranz. (pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa:… … Dicționar Român
palancă — PALÁNCĂ, palănci, s.f. 1. (înv.) Palisadă (1). ♢ expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (reg.) Nume dat unor construcţii rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol.… … Dicționar Român
pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… … Dicționar Român
răsturna — RĂSTURNÁ, răstórn, vb. I. 1. tranz. A scoate, a deplasa un corp din poziţia lui normală, făcându l să cadă într o parte sau să ajungă cu susul în jos. ♢ expr. A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p. ext. a ara. ♦ A întoarce (un recipient) … Dicționar Român
tologi — TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat şi îngrăşat de vite. ♦ refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (şi îngrăşat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2.… … Dicționar Român
trânti — TRÂNTÍ, trântesc, vb. IV. 1. tranz. A arunca (cu putere) izbind de ceva, a azvârli un obiect, o povară etc. ♦ A culca la pământ, a doborî. ♦ (Despre animale de călărie) A arunca pe călăreţ din şa, a da jos. ♦ fig. (fam.) A respinge un candidat la … Dicționar Român
